culori, blesteme si iubire

Din dorinta acida de a darui ceea ce vreau sa primesc...m-am jucat cu oameni si cu sentimente dupa bunul meu plac. Am inteles numai ceea ce am vrut eu sa vad, m-am agatat de fire de iarba ce se indoiau usor in bataia vantului si am suflat cu putere in multitudinea de papadii intalnite in campul meu vizual.
M-am jucat cu doua culori ce am incercat sa le pun intr-un tablou al vesniciei si sa creez o mare opera de arta, dar nu m-am uitat la nuante, am uitat ca daca le amestec or sa-si schimbe proprietatile. Am blestemat schita facuta si am dat vina pe creion, am incercat sa umplu in doua culori tabloul si am uitat ca nimic nu poate fi doar in alb si negru sau in verde si rosu. Am uitat ca trebuie sa privesc obiectele cu ochii unui strain ca sa vad adevarata lor culoare, mi-am dat seama ca nu sunt artistul care as fi vrut sa fiu.
In momentul in care tabloul a fost ars.

P.S. undeva acum un an...postat acum spre a nu repeta greselile din trecut.