imi e frica...

Imi e frica din ce in ce mai mult de ceea ce se intampla, si de ceea ce urmeaza. Ma simt mai bine pentru ca pot sa rad si sa ma bucur de lucruri pe care nu le-am mai vazut sau de care uitasem...
Îmi e frica de viitor

Beautiful Day

Balada

Femeia desertului

”A aparut o fata care nu era imbracata in negru”
Am recunoscut-o inainte sa intru in lumea ei,
”Buzele ei nehotarate intre zambet si tacere...”
Imi spuneau mai multe decat mi-ar fi spus vocea.
Auzeam cuvinte si comunicam pe intelesul lor...
Dar m-am pierdut recunoscand-o ca fiind Fatima.
M-am linistit stiind ca este acolo pe drumul de langa mine.
M-am linistit stiind ca este o femeie a desertului,
M-am linistit, sufletul lumii se va hrăni cu fericirea mea
Caci dunele de nisip se shimba dupa vant dar desertul ramane acelasi.
Razboinici isi cauta comorile...iar femeile desertului sunt mandre de razboinicii lor
Am devenit razboinic si caut sa-mi implinesc legenda personala
Fug dupa piramide, fug dupa implinirea viselor...
Fug dupa comoara de-a ma redescoperi pe mine si incep sa citesc semnele
Mi-am deschis ochii si mi-am dat seama ”cine esti tu” Fatima.
”Imi aleg propriul destin” si stiu ca daca vreau ceva, tot ”Universul conspiră pentru ca eu să obţin ceea ce doresc”, mi-am dat seama si cum pot sa lupt...mi-am dat seama care este cea mai puternica arma si am ajuns sa manuiesc si sa ii constientizez puterea...iubirea!
”Daca eu sunt parte din legenda ta, insemana ca te vei intoarce intr-o buna zi”

Uneori esti omul din umbra, si acolo te apasa totul.
Pierzi ratiunea uneori cautand totul, te pierzi pe tine,
Ma bucur ca simt si ma simt blestemat sa indur tot ceea ce simt
Am innebunit in momentul in care am inceput sa traiesc sentimente si m-am transformat.
Mi-e greu sa ma regasesc pe mine, mi-e greu sa fiu eu...ma pierd.
Incep sa cred ca ceea ce ating, distrug...si nu pot sa distrug ceea ce iubesc.
Interactionez doar eu cu mine din pacate, din nou!

Scurt metraj!

Fantana dorintelor asezata intr-un parc al chinurilor pe locul unui fost cimintir. Doua culori calde se tin brate, o verde si un rosu.

“Vom trai o vesnicie si inca o zi !” – spuse el…

Te iubesc! – spuse ea, uimita parca de dorinta infatisata in cuvintele rosului.

Culorile s-au amestecat, s-au sustinut in lupta cu negrul tinzand mereu spre alb, spre puritate…

Albul cu timpul s-a transformat in galben, s-a transformat in gri si drumul spre sentimentele pure a devenit sumbru, problemele mici dar multe i-au acaparat. Inocenta a disparut cu aparitia negrului, drumul a devenit atat de intunecat incat nu vedeau nici o cale de iesire. Culorile, puternice fiind din fire s-au hotarat sa se desparta pentru gasirea albului absolut.

Au plecat pe drumuri diferite, verdele a mers pe drumul pe care pornise cu rosu, rosu in schimb s-a intors cu spatele si a porit pe o potecuta la fel de intunecata, s-a gandit ca in tot negrul acela trebuie sa existe si alb ( “nu poate fi negru la nesfarsit”- se gandea el) .

Verde a devenit mai colorata, mai vie si mai intensa, simtea ca singura pata de intuneric e in rosu…

Verdele s-a hotarat sa nu il mai vada niciodata pe rosu si sa evite orice drum, poteca, alee sau strada ce duce la el. Ea inca sufera dupa caldura pierduta impreuna cu el, sufera dupa sclipirea, stralucirea pe care o aveau impreuna.

Rosu crede, inca mai crede!l

Rosu s-a lovit de multe culori pe drumul ales, a incercat sa caute in toate stralucirea si cadura pierduta… El si-a propus sa gaseasca albul si dupa se intoarca dupa ea, fara Verdele lui nu isi poate duce la bun sfarsit destinul…o sa ajunga acolo!

Pentru ziua de dupa vesnicie traiesc amandoi, ea neconstientizand lucru asta iar el constientizand ca ea face parte din planul lui maret.

Indiferent de culorile intalnite pe drum, indiferent de curcubee, indiferent de timp sufletele lor sunt sortite unul altuia. Esenta va ramane mereu pura si dragostea lor va ramane in suflet pentru asteptare zilei de dupa vesnicie. Rosu a blestemat-o sa ramana mereu pentru el,nimeni si nimic in ochii ei nu o sa ii poata tine locul!

Portret

Deschid ochii incet sa vad lumea din jurul meu

Sunt inconjurat de fete zambitoare, oameni rataciti

De soare, de luna, de vant, de ploaie, de pamant

De tine, de aer, de nori si de soare,

De scaune, de lume, de luna, de ceata si clipe amare

De razele soarelui, de tunete,fulgere si momente ciudate!

De fiinte complexe, de tine de soare si oglinzi sparte!

Momente minunate!

M-am uitat in oglinda si m-am speriat grav de mine

Am vazut ramasite, portretul meu nu stiam ce contine

M-am urat si m-am uitat, m-am distrus si spre altii am urlat!

M-am ascus apcoperit cu ceeaa ce am adunat.

Lumina am vazut-o prin intuneric, prin ploaie

Am fost luat de val, de apa, de tot ce curgea in siroaie

Am vazut flama desi focul era si ardea in sange,

Scuipam scantei cand auzea cum altul plange.

Am cazut din cer si mi-am dat seama ca nu sunt sfant

M-am urcat pe un deal ca sa zbor si mi-am luat avant

Am cazut pierdut,nu stiam sa zbor cu aripi ruginite

Zbaterile, falfaitul aripilor ajunsesera doar in minte

Portretul s-a completat cu noante de culori calde

Cu imagini complexe cu priviri prin smaralde,

Multumesc pentru schita artistului pierdut

Multumesc pentru tot si un nou inceput!

Vara prinde contur si isi intra in drepturi

Razboaiele se opresc, oamenii se opresc din atacuri!

Recomandare

Emotii

Ne nastem liber dar murim inchisi

Iubiti ideea de a iubi si urâți de neintelegere impinsi

Sufocati cu iubirea si ii lasati intinsi pe jos, ucisi

Pe oamenii, pe ingerii si pe demonii proscriși.

Razele calde le simt pe pielea arsa de vant

Pornesc spre nicaieri ascult natura departe plecand

Ma opresc la treceri de pietoni mentale,

Ma uit la stop dar nu vad nici o culoare

Pornesc prin munti simt la fel ca acum

Nu reusesc sa sa despart raul de ceea ce ar fi bun

Ma pierd de emotii ,ma retrag, dispar, ma ascund !

Cum...

Cum sunt eu si cum esti tu

Cum ma vezi si cum sunt

Cum ma atingi si ce simti

Cum vreau sa simt si ce imi arati

Cum ...ne schimbam....

Cum observam tot si cum nu interactionam

Cum nu vorbim despre ceea ce simtim

Cum ne aruncam in gol singuri!

Cum zboara fumul de tigare

Cum la un moment dat dispare

Il simti dar nu poti sa il atingi sa sa il vezi

Cum se distruge sau cum se construiete ceea ce visezi

Cum totul e nimic si nimicul apasa

Cum simti ca dorinta dispare, te lasa

Cum tot ajungi sa zaci in aceelasi pat

Cum nimic nu se schimba si totul s-a schimbat

Cum tu nu esti tu...si totul e treptat

Cum reusesti sa te cunosti, si pari atat de schimbat

Cum nimic nu e ceea ce pare

Cum totul dispare...

Primavara, vara...

Stari, ape repezi ale mintii

Senzatii, hrana proasta a instinctelor

Amintiri, imagini goale a momentelor pline

Treceri rapide prin stari, emotii, sentimente

Fulgerator uitam tot si o luam de la capat.

Pierderea totului, lipsa lui acuta

Nebunie prin sevrajul oferit de lipse.

Consilierea ta ,oferita de oameni de suprafata.

Glume si cuvinte goale...

Surpinzator sufletul cantareste, surpinzator devine materie

Surpinzator constiinta se afla doar in jumatate din noi, surpinzator ma sperie

Surprinzator lumea este separata de linii si bariere de spatii goale, de timp

Surpinzator realitatea este proiectia a ceea ce vrei sa vezi, un nou anotimp

Renasterea naturii asteapta undeva aproape

Vechiul cojoc, sa-l arunce sa scape

Se se intoarca la stralucire si lumina

Sa se intoarca la ceea ce a fost inainte sa vina...

Iana grea a trecut, infloresc copacii, se simte in aer

Am ramas sa creez spatii pline in al meu atelier,

M-am pierdut prea mult in lume, in umbre si-n ape

M-am inecat, am murit si-am mers mai departe

Privirile negre le vad dar nu le mai simt

Iar vara e aproape, aproape o ating.

Imi e dor de caldura, de mare si nori

Imi e dor de lume, de ei, de actori...

M-am rupt, m-am spart, m-am taiat franjuri, m-am marcat

Ma pun la loc, ma cos, ma lipesc, cu vara am scapat...

Privesc rasaritul, ii simt caldura

Privesc apusul ca un nou inceput

Imi dau jos casca, imi arunc armura

Pun sabia in stanca s-o scoata cineva priceput...

Luciditate

Coridoare vechi intunecate si albe

Pereti plini de poze si amintiri dar goi

Femei cu aripi si multe salbe

Si totusi in gol suntem noi

Pastile, bauturi si prescriptii

Sunete cristaline si multe ambitii

Gesturi, mimica fara sens

Totul e nimic, nimicul e imens

Atingeri, sarutari pictate

In vise, sentimente spulberate

Droguri, senzatii si alcool

Vicii in om, omul in hol

Ușite,porti si chei distincte

Vorbe, expresii fara cuvinte

Si gesturi si mimica fara sens

Totul e nimic, nimicul e intens

Umbre ce ma urmaresc, aruncate

Reactii opuse la ceea simti, obligate

Culori inchise si usor acide

Miscari intense mult prea rapide

Timpul contractat usor se dilata

Clepsidra lui Cronos e sparta

Visele intr-o balta se scurg

Ura este sistemul imunitar la care recurg

Gesturile si mimica prind sens

Totul e nimic, nimicul e intens

Rasarit aprins de soare

Priviri intunecate, stralucitoare

Pasi lasati in fata pe ape,

Ape adanci si negre, involburate.

Energii condensate pierdute si luate

Suflete disperate prinse in nimic, agitate

aruncate in Tartarus, aruncate in gol

Jocuri de orgolii ce nu au nici un rol

Groapa de gunoi zace-n mine si-n voi

Inauntru sunteti si ramaneti goi

In gesturi in mimica in tot fara sens

Totul e nimic, nimicul e atat de dens