Coridoare vechi intunecate si albe
Pereti plini de poze si amintiri dar goi
Femei cu aripi si multe salbe
Si totusi in gol suntem noi
Pastile, bauturi si prescriptii
Sunete cristaline si multe ambitii
Gesturi, mimica fara sens
Totul e nimic, nimicul e imens
Atingeri, sarutari pictate
In vise, sentimente spulberate
Droguri, senzatii si alcool
Vicii in om, omul in hol
Ușite,porti si chei distincte
Vorbe, expresii fara cuvinte
Si gesturi si mimica fara sens
Totul e nimic, nimicul e intens
Umbre ce ma urmaresc, aruncate
Reactii opuse la ceea simti, obligate
Culori inchise si usor acide
Miscari intense mult prea rapide
Timpul contractat usor se dilata
Clepsidra lui Cronos e sparta
Visele intr-o balta se scurg
Ura este sistemul imunitar la care recurg
Gesturile si mimica prind sens
Totul e nimic, nimicul e intens
Rasarit aprins de soare
Priviri intunecate, stralucitoare
Pasi lasati in fata pe ape,
Ape adanci si negre, involburate.
Energii condensate pierdute si luate
Suflete disperate prinse in nimic, agitate
aruncate in Tartarus, aruncate in gol
Jocuri de orgolii ce nu au nici un rol
Groapa de gunoi zace-n mine si-n voi
Inauntru sunteti si ramaneti goi
In gesturi in mimica in tot fara sens
Totul e nimic, nimicul e atat de dens
He-he, mi-a placut!
RăspundețiȘtergereFoarte expresiva.
Despre asta vorbeam si eu in acea postare. Nimicul, vidul reprezinta frica. Si totul pare fara sens. E ca si cum te-ai uita la oameni de sus, de deasupra, si incepi sa te gandesti "La ce le serveste alergatura asta nebuna?" Cand ei, de fapt, nu exprima ce-ar vrea sa exprime, nu traiesc cum ar vrea sa traiasca. E doar un joc stupid de gesturi false, de emotii neexprimate, de inflacarari scurte, fara durata, de ganduri nespuse, de batalii ale orgoliilor-asa cum ai spus-.
Si tu stai si te uiti la ei si nu-ti deslusesti ce se intampla, de fapt. Nu poti sa-i dai un sens. Totul pare fara noima.