luni, 4 aprilie 2011

Portret

Deschid ochii incet sa vad lumea din jurul meu

Sunt inconjurat de fete zambitoare, oameni rataciti

De soare, de luna, de vant, de ploaie, de pamant

De tine, de aer, de nori si de soare,

De scaune, de lume, de luna, de ceata si clipe amare

De razele soarelui, de tunete,fulgere si momente ciudate!

De fiinte complexe, de tine de soare si oglinzi sparte!

Momente minunate!

M-am uitat in oglinda si m-am speriat grav de mine

Am vazut ramasite, portretul meu nu stiam ce contine

M-am urat si m-am uitat, m-am distrus si spre altii am urlat!

M-am ascus apcoperit cu ceeaa ce am adunat.

Lumina am vazut-o prin intuneric, prin ploaie

Am fost luat de val, de apa, de tot ce curgea in siroaie

Am vazut flama desi focul era si ardea in sange,

Scuipam scantei cand auzea cum altul plange.

Am cazut din cer si mi-am dat seama ca nu sunt sfant

M-am urcat pe un deal ca sa zbor si mi-am luat avant

Am cazut pierdut,nu stiam sa zbor cu aripi ruginite

Zbaterile, falfaitul aripilor ajunsesera doar in minte

Portretul s-a completat cu noante de culori calde

Cu imagini complexe cu priviri prin smaralde,

Multumesc pentru schita artistului pierdut

Multumesc pentru tot si un nou inceput!

Vara prinde contur si isi intra in drepturi

Razboaiele se opresc, oamenii se opresc din atacuri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu